Am auzit, recent, de la un prieten, un banc care mi-a plăcut, aşa că m-am gândit să vi-l spun şi vouă.
- Aş dori, tăticule, să ajut un om în vârstă. Îmi dai nişte bani, măcar doi-trei lei?
- Da, băiatule, bravo, e un gest foarte frumos. Uite, ia cinci lei. Unde e omul acela sărman?
- Pe trotuar, la colţ. Vinde îngheţată.
După cum am şi menţionat, l-am auzit de la un prieten. Alteori, citesc bancuri de pe Internet sau de prin reviste. Totuşi, v-aţi pus vreodată întrebarea cine scrie/face bancuri? I know I did.
Înainte de a vă da mură-n gură părerile mele legate de acest lucru, se pot pune următoarele întrebări:
Eu nu. Nu am auzit pe nimeni să-şi atribuie paternitatea (sau maternitatea 
) asupra vreunui banc. Toate sunt “acolo“, în categoria “există, hai să le spunem pentru o porţie de râs“. În cel mai bun caz, se povesteşte o întâmplare amuzantă, care poate trece drept banc. Sau doar ca glumă. Evident, trebuie talent de povestitor şi câteva înflorituri. Alte bancuri se nasc spontan, printr-o glumă bine plasată sau vreo aluzie răutăcioasă, lucruri transmise mai apoi într-un format mai atractiv, de povestitorul menţionat mai sus.
Deci, cine crează bancurile am cam elucidat. Dar de ce nu se laudă nimeni cu crearea vreunuia?
Motivele găsite de mine până acum sunt următoarele:
Dacă aveţi alte idei, iluminaţi-mă şi pe mine 
DarkByte is
Email this author | All posts by DarkByte | Subscribe to Entries (RSS)
July 28th, 2009 at 11:10 PM
Mai, stii ce e ciudat? Ca exact la chestia asta ma gandeam acum, in drum spre casa… nu stiu daca iti vine sa crezi… Si acelasi lucru … ma gandeam daca a zis cineva vreodata: hai sa va spun un banc inventat de mine… Cred ca am auzit totusi, o data… o singura data
si acela parca era fratele meu (cand era mic). Si ma gandeam asa sa inventez si eu unul, uite, nu stiu cat de bun e:
sau sa imi fac o poza in oglinda din baia unei vodegi, vai de capul ei, sa o pun pe trilulilu 
- De ce poarta o blonda ceas?
- Pentru bratara.
Asta pentru ca stiu atatea fete care isi iau ceasuri care mai de care mai frumoase, de diferite forme si culori… Cred ca ar trebui sa inventez si bancuri cu poze in oglinda, in baia unor restaurante
July 28th, 2009 at 11:47 PM
Nu cred ca mai demult, poate cu sute de ani in urma se numeau bancuri, erau glume… asa ca am gasit niste referiri la glume:
* “Cum grano salis” (lat. “cu un graunte de sare”, adica “cu haz”
– Expresia apartine lui Pliniu-cel-Batran, Istoria naturala (cartea XXIII, 8). E folosita in sensul figurativ de “are haz”, fiindca intr-adevar, in retorica, expresia inseamna a vorbi in saga, in intelesul ca nu trebuie luat in serios ceea ce se spune, deoarece a fost o gluma.
* “Jester do oft prove prophets” (engl. “Glumetii se dovedesc adesea profeti”
– maxima lui Shakespeare din Regele Lear. O spune Regana, una din fiicele lui Lear, in discutia cu sora ei Gonerila. Se citeaza cand o mica gluma vestejeste (sau prevesteste) un mare adevar.
* “Ridiculum acri fortius et melius magnas plerumque secat res” (lat. Gluma dezleaga probleme mari, mai potrivit si mai bine decat asprimea”
– Horatiu, Satire. Cu alte cuvinte: o vorba de duh rezolva uneori ceea ce nu pot face severitatea si incruntarea.
Mergand mai departe am cautat la capitolul ras. Si asta am gasit:
* “Battez-moi plutot, et me laissez rire” (fr. Mai bine bate-ma, dar lasa-ma sa rad) – Replica din Burghezul gentilom de Molier. Cuvintele acestea au ramas ca un elogiu adus umorului atat de necesar oamenilor, incat in viata nu renunta la ras, chiar cu riscul unei mustrari.
* “Castigat ridendo mores” (lat. “Razand indreptam moravurile”
. Aceasta maxima apartine poetului francez J.Santeul care a trait in secolul al XVII-lea. Aceste trei cuvinte au devenit deviza comediei. Ele arata ca obiceiurile proaste pot fi combatute bine prin ironie, satira, umor.
* “J’ai ri, me voila desarme!” (fr. “Am ras, iata-ma dezarmat!”
– replica din comedia lui Piron, La metromanie. Cuvintele evidentiaza efectele binefacatoare ale rasului.
* “Ziua cea mai irosita este aceea in care nu am ras” – sustine Chamfort in Maxime si cugetari despre filozofie si morala.
* “Vis comica” (lat. “Forta comica) – Istoricul Suetoniu, in Viata lui Terentiu, pomeneste de o epigrama a lui Cezar despre Terentiu, unde se afla aceastaexpresie. Prin vis comica se intelege puterea de a provoca rasul. Si inca din vechime – dupa cum se observa- rasul era apreciat ca o forta in stare sa schimbe moravuri si naravuri.
http://en.wikipedia.org/wiki/Humour
http://en.wikipedia.org/wiki/Anecdote
August 27th, 2009 at 9:54 AM
Ma! toata lumea stie ca bancurile is facute de extraterestrii!
Cel putin dupa ce-am citit povestea lu’ Asimov despre originea bancurilor, ii dau dreptate
August 27th, 2009 at 10:44 AM
Wow … credeam ca doar eu am citit povestioara aia … desi nu mai stiu cum se numeste, ideea a fost interesanta (desi, totusi, a sarit cam departe cu concluzia
).
Also, o parte a concluziei spunea ca nu mai te poti amuza la bancuri dupa ce iti dai seama de originea alien a bancurilor … well, m-am amuzat in continuare, fara probleme