Aţi văzut vreodată bătrâneii care se trezesc la 8:30, iau micul dejun întotdeauna la 10, îşi fac siesta zilnic de la ora 14 la 16, etc? Se spune că o dată cu vârsta, omul face rost de anumite hachiţe care, în cel mai bun caz, sunt denumite tabieturi.
Nu cu prea mulţi ani în urmă, mi se părea oarecum de neconceput. De ce să te autolimitezi în nişte obiceiuri auto-impuse şi, ca să-i pună capac, să forţezi pe cei din jurul tău să ţină cont de ele, indiferent ce s-ar întâmpla? Mi se părea un fel de retragere într-o lume personală în care nimeni nu are acces şi nici nu are voie să o sfideze. Mi se părea, pur şi simplu, o prostie de om bătrân.
Totuşi, ceva întâmplat recent mi-a dat de gândit. Toţi avem obiceiuri şi, dintr-un motiv sau altul, ţinem la ele. La unele mai mult, la altele mai puţin, dar pe măsură ce trece timpul, respectivele obiceiuri ajung să ne definească, să fie parte din noi.
Să trec la ce mi s-a întâmplat. Spus pe scurt, am plecat de acasă cu prietena mea, pe care am condus-o până într-un loc. La ieşirea din bloc am rugat-o să-mi pună cheile în geantă, într-un anumit buzunar. Deşi am atenţionat-o că, dacă le pune în alt buzunar, aş putea să uit de ele, le-a pus unde a vrut ea (mi-a spus exact în care buzunar, for that matter). Când am revenit acasă, după ce-am parcat mijlocul meu de locomoţie cu două roţi, am băgat mâna, în virtutea obişnuinţei, în buzunarul unde am de obicei cheile, moment în care am fost şocat de lipsa cheilor. Am sunat la interfon, am aşteptat, n-a răspuns nimeni. Am stat niţel pe gânduri să mă gândesc ce-am făcut cu ele, dar nu-mi aminteam nimic special. Brusc, totuşi, mi-am amintit că nu eu am încuiat uşa … şi apoi, pas cu pas, mi-am amintit de cheile care mă aşteptau liniştite, în alt buzunar.
Stau acum şi mă gândesc ce înseamnă, de fapt, să fii bătrân şi să ai tabieturi? Mai exact, la ce vârstă devii bătrân din punctul acesta de vedere? Ştiu că obişnuinţa e a doua natură, dar … ori unele obiceiuri le am prea adânc integrate în mine, ori sunt un uituc fără pereche … sau am îmbătrânit deja?
DarkByte is
Email this author | All posts by DarkByte | Subscribe to Entries (RSS)
June 27th, 2009 at 6:23 PM
Mai ia-ti si tu un concediu
Sau, ca sa te tachinez putin, intreab-o pe prietena ta daca a patit vreodata la fel. Femeile daca isi pun cheile in geanta, le vor gasi intotdeauna, indiferent in ce buzunar le arunca si indiferent cate are geanta in ea 
You should try 
with your bag, of course 
June 27th, 2009 at 11:04 PM
Am citit undeva ca daca incerci sa iti schimbi obiceiurile iti vei forta creierul sa munceasca mult mai mult.Astfel corpul va produce mai multe substante necesare creierului.Exemple de astfel de exercitii:
-Tine mousul cu mana stanga daca esti dreptaci si viceversa daca esti stangaci.
-Muta-ti ceasul de pe un perete pe altul.(eu asta fac des si sunt foarte frustrat ca ma uit tot unde nu trebuie)
-Spala-te pe dinti cu stanga(Same story cu mana)
-Daca ai putea incerca sa mananci sau sa scrii cu stanga.Ar fi perfect.(iarasi povestea cu mana care nu o folosesti)
-Foloseste alte rute catre locul de munca decat cele obisnuite.(nu neaparat locul de munca)
Obiceiurile infipte adanc sunt bune doar in unele cazuri.
June 29th, 2009 at 8:46 PM
tuturor cred ca ni se intampla sa uitam ceva, daca nu respecta obiceiurile proprii si cel putin eu imi amintesc la fel ca tine. imi dau seama ca nu am facut ceva si de acolo treptat imi recapat memoria. e cam frustrant
^ am citit si eu metoda cu schimbatul des. eu fiind ambidextru am incercat doar sa folosesc alta ruta catre locurile in care merg des (nu am vazut nicio schimbare) dar mergeam fara sa fiu prea atent (visand la nemurire)