O seară cu cer mohorât, se chinuie să ploaie de dimineaţă, când s-a oprit ultima oară. Două femei în vârstă stau pe o bancă, una în aşteptarea autobuzului, cealaltă doar pentru a-i ţine isonul. Paharul de vorbă e aproape vizibil.

Pe o banca alăturată, un băiat la vreo 16-17 ani îşi aşteaptă prietena de cel puţin 15 minute deja … sau a întârziat ea deja minim 10 Este plictisit nevoie mare de pălăvrăgeala celor doua femei, nu poate (şi nici nu vrea) să-şi stăpânească un căscat cu care-mi ocupă aproape jumătate din câmpul vizual. Ca să-şi treacă timpul, i s-a părut interesant să arunce lângă bancă o pungă, din care transferase, câteva minute mai devreme, în stomac, un corn.

Timpul se scurge cu paşi de melc, liniar. Totuşi, sosirea autobuzului este inevitabilă, chiar dacă la fel de inevitabilă a fost şi întârzierea lui.

Cele două femei în vârstă îşi iau un rămas-bun repezit una de la cealaltă, nu înainte de a-şi termina povestea începută cu câteva cuvinte scuipate la repezeală, împreună cu câţiva stropi de salivă. Cea care aştepta autobuzul îşi ia geanta şi picioarele la spinare, ştiind dinainte că întârzierea cu care se va urca în autobuz îi vor asigura un loc un picioare, dată fiind politeţea recunoscută a tinerilor care deja stau pe scaune.
Cealaltă femeie, cu gândul aiurea, fără chef să plece spre casă, mai pierde un pic de timp pe banca pe care deja apucase să o încălzească.
Băiatul, care încă aştepta, îngrijorat, venirea fiinţei de sex feminin care-i ocupă toate gândurile, o priveşte cu o încântare prost disimulată pe femeia care se grăbeşte spre autobuz. Pesemne că încheierea discuţiei celor două femei a adus un plus de linişte urechilor lui.

Câţiva tineri, aparent nişte studenţi în căutare de puţină distracţie într-o sâmbătă seara, coboară din autobuz şi traversează nonşalant strada, evident, nu pe trecerea de pietoni, şi … in diagonală.
Băiatul de pe bancă, desi liniştit de plecarea uneia dintre femei, primeşte acum puţină companie, în persoana unui bărbat în vârstă, care bineînţeles că va deschide destul de repede o discuţie pe teme legate de campionatul de fotbal la care deja am făcut două egaluri sau vremea urâtă de afară. So much for the silence …

Epilog

Băiatul de pe bancă, mult mai răbdător decât omul cu aparatul de fotografiat şi naratorul, îşi aşteaptă în continuare zâna, încercând din toate puterile să răspundă cât mai monosilabic omului de lângă el.

Partea bună din toată povestea e că mi-a venit autobuzul.

O seară plăcută

Posted in De-ale vietii