O seară cu cer mohorât, se chinuie să ploaie de dimineaţă, când s-a oprit ultima oară. Două femei în vârstă stau pe o bancă, una în aşteptarea autobuzului, cealaltă doar pentru a-i ţine isonul. Paharul de vorbă e aproape vizibil.
Pe o banca alăturată, un băiat la vreo 16-17 ani îşi aşteaptă prietena de cel puţin 15 minute deja … sau a întârziat ea deja minim 10 
Este plictisit nevoie mare de pălăvrăgeala celor doua femei, nu poate (şi nici nu vrea) să-şi stăpânească un căscat cu care-mi ocupă aproape jumătate din câmpul vizual.
Sunt convins că ți s-a întâmplat, și nu o dată, să fii deranjat. Poate vroiai să te relaxezi și te-a sunat șeful, pentru o chestie urgentă, poate că încercai să înveți și te-a întrebat mama / iubita ce vrei să mănânci sau, și mai rău, dacă ai chef să ieși la o plimbare sau la cumpărături sau poate, pur și simplu, ai fost deranjat de cineva care vorbește prea mult, fără să te lase să-ți exprimi părerea.
De ce vorbesc despre asta? Doar pentru că acum jumătate de oră, stăteam liniștit și încercam să-mi umplu stomacul, ca orice om normal care nu funcționează pe energie solară sau eoliană. La fel ca orice alt om normal, am fost destul de deranjat de faptul că, brusc, mi-a sunat telefonul, în timp ce mă străduiam să-mi nimeresc gura cu furculița. Calm, fără nici un stres, continuând cu acțiunea începută, am întins mâna dreaptă după telefon. Am fost încă și mai deranjat de faptul că era un număr necunoscut 
Fără să-mi ascund deranjul, accept apelul și (aproape) mă răstesc în telefon : “Da ?” …
Asta a fost partea aparentă a povestirii mele.
Discutând cu ființa de sex feminin de la celălalt capăt al undei, aflu că am primit un colet și că ea, personal, este foarte nerăbdătoare să mă ajute să ajung in posesia lui. După încă vreo câteva replici și după stabilirea unei ore de livrare a coletului, ne-am salutat politicos și ne-am despărțit.
Coletul în cauză conține aparatul de fotografiat menționat într-un post anterior, motiv pentru care acum sunt într-o stare de beatitudine 
… abia aștept să-mi pun nemernicele mâini pe bunătatea de aparat :lol:
Ca o concluzie, nu lăsați orice aparență să vă strice buna dispoziție. Aparențele (pe lângă că înșeală) învelesc si ascund esența. Enjoy life at its maximum.
Am făcut, acum ceva timp, greşeala de a-mi cumpăra un aparat de fotografiat digital. Mai exact, prin 31 mai 2005, un HP Photosmart 620 a cărui singură vină a fost că mi-a făcut cu ochiul. Cu ocazia asta am observat că e mult mai uşor şi mai bine (pentru mine, cel puţin) să scot pozele când vreau de pe imensul card de memorie de 256 MB, decât să folosesc film, care pe lângă că avea relativ puţine poziţii, mă şi costa la developare. Bineînţeles, alt avantaj major a fost că indiferent cine vroia o poză din cele făcute de mine, îl serveam cu un mail (gratuit ).
A doua greşeală a fost că, după ce mă obişnuisem cât de cât cu fotografia şi deja era ceva banal, l-am cunoscut pe un anume Sergiu, care era mult mai pasionat decât mine şi m-a îndemnat să încerc sa fac poze mai bune, mai artistice … mai … mai … Aşa am ajuns să-mi dau seama că Photosmart-ul, pur şi simplu, nu mai e de ajuns.
Aşa am trecut la a treia greşeală, când mi-am cumpărat un aparat foto puţin mai bun, un Canon Powershot a430 … am mai învăţat câte ceva despre compoziţie, macro, panning şi alte DOF-uri, şi am ajuns, încet-încet, tot mai dependent de asta. Bonus, am trecut la un card de 512 MB, apoi încă unul de 1 GB.
Ca să pună capac (şi ca să termin o dată şi cu postul acesta interminabil ), azi mi-am comandat un Canon Powershot S5 IS de pe f64.ro … sper ca măcar pentru o vreme să mă mulţumească aparatul … că altfel … iar cumpăr altul 
P.S. yupee păcat că trebuie să mai aştept mai vreo două zile după el … cred că vine per pedes …
Ca să nu mă acuzați că sunt în afara problemei, am să ating și acest subiect, atât de fierbinte, al fotbalului (probabil un subiect destul de fierbinte într-un mariaj dintre un microbist înflăcărat și o femeie care nu suportă fotbalul )
Pentru început, pentru cei care nu sunt la curent (deși mă îndoiesc că există vreun microbist care să nu fie), aveți aici multe informații legate de acest campionat.
Acestea fiind zise, să trecem la partea serioasă a problemei.
Niciodată nu am putut înțelege :
- de ce fotbalul nu este ilegal (glumesc, dar numai parțial). Într-un fel sau altul, provoacă dependență într-o măsură apreciabilă și efectele acestei dependențe sunt, destul de des, mai grave decât efectele fumatului. Evident, mă refer la fanaticii suporteri care rup scaune și capete.
- de ce, dacă te prezinți : "Sunt Gică și nu-mi place să vizionez meciuri de fotbal, indiferent că joacă România sau Insulele Feroe ", ești privit chiorâș. Doar fiindcă ești diferit ? Parcă ar fi un caz grav de xenofobie, iar Gică s-ar prezenta cu o pereche de antene și piele verde …
- de ce suporterii care privesc meciul echipei favorite au impresia că vor fi de ajutor dacă nu "pierd" meciul respectiv … probabil e vorba de suport moral telepatic, transmis pe un canal exclusiv (din drepturile de exclusivitate se câștigă mult)
- de ce oamenii nu au un pic de discernământ pentru a alege să vizioneze ceva mai fair-play ? De când mă știu, fotbalul se rezumă la dare și luare de mită, aruncări "artistice" în careu sau faulturi clare și arbitraje incorecte. Evident, motive pentru care suporterii unei echipe sau suporterii celeilalte sar în sus (la propriu și la figurat) …
Mai sunt și alte motive pentru care îmi displace vizionarea fotbalului, dar, din lipsă de timp, mă voi opri la cele de mai sus, în speranța că poate scap azi cu viață 
Acestea fiind zise, "Hai România !!! ", deși vă pot spune, la modul cel mai serios, că nu voi viziona nici măcar un meci.
P.S. trei clipuri drăguțe , reclamă la Toyota, care fac haz de necaz pe seama aruncărilor "artistice". Vizionare plăcută.
În seara asta, după o lungă şi fructuoasă discuţie cu alter-ego-ul meu, am decis de comun acord să facem o plimbare până la alimentara din colţ, la vânătoare de suc şi îngheţată. Ciufy zicea că trebuie să fie neapărat de vanilie, dar nu am contrazis-o. Eram de acord.
Ca preludiu şi pentru fortificarea organismului, m-am întins … pentru puţin timp, ca intenţie … pentru vreo oră, ca rezultat.
Imediat după ce m-am trezit ca urmare a unor manele urlate la mine la geam, care răsunau sus şi tare din telefoanele de ultimă oră a tinerilor de prin vecinătate, m-am mişcat ca o panteră … am fost gata de plecare în mai puţin de două minute. E posibil să mă fi ajutat şi eforturile conjugate ale celor câteva manele …
Am scos un timp record până la alimentară, pentru a mi se readuce aminte că vânătoarea de suc, duminica, e interzisă după orele 20:00, la alimentara cu pricina. Decis totuşi să nu mă întorc cu mâna goală, am găsit un alt teren pe care să mă desfăşor, care mi-a permis să mă întorc cu tolba plină acasă.
Salivam la gândul îngheţatei de vanilie cu topping de afine care abia aştepta să fie devorată … ca să nu o dezamăgesc, am atacat-o cu o linguriţă aproape imediat ce am ajuns … Păcat ca manelele se auzeau în continuare … păcat că unora nu le mergea Internet Explorer-ul pe site-ul HBO, păcat că un prieten de-al meu nu ştia nişte răspunsuri la un test de Excel şi … cel mai păcat, că şi-au găsit tocmai acest moment să mă întrebe pe mine :-x
Ca deznodământ, am înghiţit în sec, iar îngheţata, deşi a protestat, a fost pusă in frigider, în aşteptarea unor zile mai bune. Sic (transit gloria ice cream) :?
Newsflash : I got to be (again) a happy blog owner, after Agkelos quit. In the hope that this time I’ll make more time to express myself, I’ll start by saying a few words about myself.
My name is Victor Pop, I’ll celebrate my 25th birthday in exactly two months and my birthtown is Arad. I work as a programmer at a software company in Oradea, and in this blog I’ll try to tell you my ideas about life, if you’re interested. You’re welcome to share your opinions regarding my posts.
The end of the beginning.
