Source code can be found here.

V-aţi gândit vreodată ce-şi poate dori un programator ? Sau, mai bine, ce-şi pot dori doi programatori ? Bine, şi al treilea a vrut la fel, dar a fost vorba de efectul de turmă, deci se scade din total size.

Să vedem dacă pot descrie mai exact contextul acestei dorinţe … programatorul s-a trezit cam răcit (motiv pentru care putea foarte bine să trimită câtorva colegi nişte mulţumiri … sub formă de computer prank … ah, aia s-a întâmplat dinainte ) şi cu un nas curgător. Imaginaţi-vă Ozana lui Creangă, cea limpede şi curgătoare … aş putea spune că nasul respectiv s-a trezit foarte … literat …

Proprietarul nasului cu pricina şi-a mutat oasele de geek înspre birou, la puţin timp de la momentul 0 al dimineţii. Nasul a continuat să facă fiţe, strănuturile erau aproape pe mai multe fire de execuţie, şerveţelele mureau pe capete. Ale firmei, evident.

Aş putea să spun că aceste necazuri mă aveau pe mine ca proprietar, dar mai bine vă las să ghiciţi …

La un moment dat, după săpături prin bucăţi de cod de prin antichitate şi un kilogram de servetele la activ, mi-am adus aminte de concediul de Crăciun. Nu, nu mă refer la brad, la cadouri, la zăpadă sau la moşu’ ăla … mă refer doar la faptul că am mâncat ciorbă de perişoare. O ciorbă bine făcută, dacă mă puteţi înţelege. Glandele mele salivare mă înţeleg la fel de bine ca şi dimineaţă. Spus pe şleau, salivez doar la gândul unei ciorbe de perişoare.

La un moment dat nu am mai suportat să ţin secret visul meu şi l-am împărtăşit celui mai apropiat coleg …. nu ştiu cum m-am exprimat, ce expresii faciale am avut sau cum l-au influenţat bioundele mele, cert e doar faptul că mi-a dat nişte nume drăguţe, gen “porc mistreţ”, “dork”, “moron” … pe scurt, a devenit visul a doi programatori.

Uite aşa, din vorbă în vorbă, am ajuns să plecăm de la birou, pentru vreo 50 de minute, până la cel mai apropiat restaurant, şapte oameni (7) pentru trei porţii de ciorbă de perişoare şi nişte alte platouri … am avut noroc şi de un preţ rezonabil, aşa că, parafrazându-l pe colegul menţionat mai sus, scurt pe doi, “great succes” ..

Status: nasul mi s-a cam disociat de ideea de Ozana în urma tratamentului cu ciorbă. Great succes, indeed

As some of you already know, I recenly opened a programming forum.

This blog post is meant to announce the spawn into existence of a few (Borland) Pascal tutorials and some QT framework tutorials.

Those interested in programming should make reservations (at least a week in advance) on the forum

I know, programming doesn’t start with Pascal, nor does it end with QT, but it’s a start. Come with suggestions, opinions, new ideas … we’ll take them into account, for sure

See ya on the forum.

Suntem în 2010, iar eu încă nu v-am urat să aveţi un an nou fericit, multe împliniri, tot ce vă doriţi, trei cai frumoşi şi o Dacia Logan (sau un BMW … prietenii ştiu de ce ) în garaj … am făcut-o acum. La mulţi ani, oameni buni şi răi.

Totuşi, chiar înainte de a pleca în concediu, am fost, din nou, lovit de nişte românisme.

Avem trenuri cu uşi automate, care au buton pentru deschidere (luminat verde când uşa poate fi deschisă) şi se închid automat (cu un zgomot care-ţi găureşte creierii).

Avem trenuri noi şi frumoase, cu geamuri crăpate. Nimeni nu pare să observe. Nimănui nu pare să-i pese. Am circulat două luni în acelaşi vagon de tren cu geam crăpat chiar lângă uşă. Chiar înainte de sărbători, au schimbat vagonul. Geamul probabil că s-a bucurat de sărbători în compania aceluiaşi vagon cu care era deja amic.

Avem trenuri noi şi dotate, cu prize pentru omul de rând care vrea să-şi încarce telefonul, laptopul sau să asculte o manea la casetofonul căruia i s-au terminat bateriile. Păcat că mecanicii nu ştiu încă să le dea drumul (nu toţi, e drept), controlorii nu-s interesaţi când îi rogi să vorbească cu mecanicul despre prize şi, destul de des, prizele sunt în concediu de boală. E bine să ai laptop, dar e şi mai bine să îl ţii la încărcat până în ultimul moment, înainte de a pleca spre gară.

Avem trenuri noi şi calde. Şi reci. Şi nu ştii la ce să te aştepţi niciodată, fiindcă nivelul termic al vagonului e în mâna sorţii, în fiecare zi. Mai bine să fi pregătit, din timp, pentru frig, căldură, ceaţă, vânt sau orice fel de precipitaţii.

Avem trenuri noi şi frumoase care au înlocuit rapide, accelerate şi chiar personale. Curios e că, din când în când, când eşti obişnuit cu relativul confort din noile trenuri, mergi cu un accelerat soios, în acelaşi vagon în care ai mers acum 20 de ani şi încă mai găseşti mucii care i-ai şters de banchetă, neatinşi, în acelaşi loc.

Nu e nimeni interesat de cum funcţionează trenurile şi cât de confortabil e călătorul în ele. Totuşi, din când în când apar nişte oameni mai drăguţi, care vor să vadă dacă nu cumva ţi-ai pierdut biletul de la ultima verificare a controlorului, să aibă motiv să-ţi fută o amendă. Tipii se recomandă a fi cei de la supracontrol.

Să mă supracac pe sistemul românesc actual.

Un nou forum cu temă informatică, o nouă abordare. Sperăm să fie o abordare mai bună

Vizitaţi-ne pe BitCell.info.

Anii trecuţi îmi făceam Revelionul la televizor, sau la munte sau naiba mai ştie pe unde.  Anul acesta nu am avut niciun fel de planuri (parţial şi din lene), aşa că am stat pe-aproape de legătura de net.

Alaltăieri, prin 30 decembrie 2009, seara târziu, primesc un mail de la eMAG, anunţând o promoţie şi reduceri incredibile. Wow, un Revelion ca-n basme. Deja mă socoteam cum să-mi cumpăr hard extern … şi monitor LCD … şi switch … şi telefon … şi o ramă foto. Draci, vroiam de toate, la aşa reduceri îmi permit chiar şi in perioadă de criză, sunt bazat, frate …

Pentru cei care nu ştiu, bannerul oficial al promoţiei arăta ca în imaginea alăturată şi arată timpul rămas până la următoarea parte din promoţie. De la ora 00:00 erau la ofertă ceva TV-uri LCD şi alte multifuncţionale, de la 01:00 începeau hardurile externe şi monitoarele LCD, de la 02:00 alte laptopuri, and so on.

Foarte încântat şi curios, am intrat pe eMAG imediat după primul pahar de şampanie. Impropriu spus … “am încercat să intru” e o afirmaţie mai aproape de adevăr. E clar, mi-am zis. Tot românu’-i ca mine: dacă-i ofertă, venim cu drag. Totuşi, dacă am ajuns să încerc să mă loghez pe la 00:25 şi să reuşesc să fac acest lucru la 00:48, cred că problema e şi în altă parte. Acum, deşi e trecut de ora 3, site-ul eMAG merge la fel de prost. Deci, serverele eMAG nu au fost pregătite, nici pe departe, să suporte atâţia utilizatori. S-a marcat.

Altă chestie care mi-a sărit în ochi e că prima oară când am văzut site-ul eMAG după miezul nopţii, pe la 00:08, ceva item din promoţie spunea că stocul e epuizat în proporţie de 90%. Damn, site-ul merge ca porcu’, stocurile eMAG sunt mari (că doar suntem firmă care se respectă), dar oamenii cumpără like there’s no tomorrow. Sau … cât de mari sunt totuşi stocurile, că n-am văzut decât procentaje ?

Într-un final, pe la 01:03, prind şi eu pagina cu un item din promoţie, un hard extern LG de 500GB, la ~240 RON. Stocul nu era epuizat nici măcar în proporţie de 10%. Yey, îl cumpăr. Dau click, moare pagina. Refresh, ajungem în coşul de cumpărături. Surprinzător, hardul apare cu preţul întreg. Îmi zic că trebuie să fie o greşeală şi că discountul va apărea pe factură. Confirm comanda, dau adresa de livrare şi telefon, etc. Finalizează. Moare pagina. Refresh. Continue. În sfârşit, mi-am comandat ceva la promoţie.

Prins de un gând rău, dau să văd comenzile mele. Surprize, surprize. Un mesaj cât China îmi confirma că am văzut bine. Preţul este cel întreg, nu cel promoţional. Wow. Anulează. Încă 5 minute pierdute cu refresh-uri. Când dracu’ s-a epuizat stocul ăla, frate ?

Şi chiar, ultima oară când am verificat, “harduri externe”, “monitoare LCD”, “rame foto”, “multifuncţionale”, “laptopuri” sunt toate la plural. Când mama dracu’ a ajuns promoţiile ăştia la singural, mânca-ţi-aş ? Adică, toate erau la plural, dar în promoţie au ajuns doar un singur model din fiecare. WTF ?

Ca o concluzie, felicitări eMAG. Ai dat-o-n bară şi ai dat-o bine. Ţine-o tot aşa, că pe mine oricum nu mă mai prinzi de fraier.

P.S. uitaţi comanda mea anulată şi 3 pagini de comentarii de la produsele promoţionale (se pare că şi alţii au fost mulţumiţi de promoţiile eMAG).

Comanda, comentarii1, comentarii2, comentarii3

I know, I didn’t post on the blog for some time. No, I didn’t forget about it.

I’ve been gone, I’ve closed my Raiffeisen account (apparently, I’ve succeeded, but I’m going to check this again, as soon as possible), I got some paper work done, I sent some ink bottles on the way, I met with friends.

I’ll be back and posting starting tomorrow. Stay tuned

Optical illusion …

Tomorrow marks 142 years since Alfred Nobel patented his dynamite (1867).

In December 10 there will be 113 years since he died (1896), instituting the Nobel prizes in his will.

What’s interesting is the fact that the two events seem connected. Action and reaction. Cause and effect. It’s probable that the opinions of his contemporary played their role (especially after a french newspaper printed “Dr. Alfred Nobel, who became rich by finding ways to kill more people faster than ever before, died yesterday.” – this was in 1888, 8 years before his death).

The man tried to cleanse his sins somehow. He tried to make something good to be remembered with.

Still, how many people from the 20th century did anything to cleanse themselves in the eyes of the humankind, for sins greater that Nobel’s dynamite ?

Just a simple curiosity …

Another little game, small and cute. And annoying for some people

Are you able to finish it ? It’s only got 25 levels.

Good luck

For playing in full-browser or to download, click here.

P.S. I finished the game and I saved the way of solving each level.