De la bun început, anul 2011 s-a anunțat putin diferit de cel anterior prin anunţarea timpurie a unor nume cunoscute. Într-un final se pare că figurează şi Românica noastră ca şi punct de interes pe harta marilor turnee. Preţul la bere e mic, prezenţa la concerte e mare, deci artiştii au tot interesul să presteze pe scenele din ţară, implicit din Bucureşti.

Ca să n-o mai tot întorc, cam astea ar fi recomandările de concerte pe 2011 (într-o ordine cât se poate de random):

Bon Jovi, White Snake, Judas Priest, Scorpions, Sting, Gogol Bordello, Roxette si Gipsy Kings.

Pentru fanii de chestii mai grele: Children of Boddom, Haggard, Combichrist, Blind Guardian, Lake of Tears, Rotting Christ.

Dacă eşti mai bătrân şi mai gay poţi alege între Shakira, Zucchero, Los Vivancos sau Manu Chao.

Într-un articol viitor promit că o să tratez şi festivalurile din Românica.

Lista se mai continuă pe măsură ce vor mai apărea nume demne să intre între cele de mai sus.

Ca să n-o lungim prea mult … zilele trecute am primit nişte hardware nou la birou … monitor de 23″, 4 GB RAM, hard-disk intern Samsung Spinpoint F3 de 1 TB, un hard extern de-un terra jumate, chestii de-astea. Am făcut pe dracu’ ghem până am reuşit să-mi instalez hardul şi ramii (cu testarea lor prealabilă, evident), ţinând cont că avem un deadline … real soon. Evident că a trebuit să scot nişte câteva şuruburi şi fire de la locul lor plin de praf…

Azi, în sfârşit, am ajuns să am ramii şi HDD-ul la locul lor. Bucuros, nevoie mare, m-am dus la masă şi am început să fredonez Roxette (How do you do). Când am revenit la birou, am căutat-o repede pe iutub şi m-am apucat de lucru, fredonând în continuare aceeaşi melodie.

Pe la 3 jumate, când s-a mai liniştit treaba cu bug-fixingul și toate celea, mi-am dat seama că fredonam în gol, fiindcă nu pornisem videoclipul … … după ce l-am pornit am remarcat încă o chestie interesantă …

Cu toate chestiile hardware adiționale care au avut loc, uitasem să-mi conectez căștile înapoi în jackul din spatele calculatorului …

Morala: Bucurați-vă de muzică când aveți ce asculta … dar și în rest !

Dacă da, urmăreşte filmuleţul de mai jos până la capăt …

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

Găsită aici.

Ajunseseră chiar să mă calce pe bătături, dar până la urmă s-au liniștit, oarecum. Totuși, pentru a afla și alții de neștiința mea și pentru a se amuza în continuare, unul dintre cei doi colegi, Radu, și-a pus următorul status pe messenger (MSN):

Cam vreo oră mai târziu primesc, pe MSN, un mesaj de la șef, care suna în felul următor: “noah, ce e papalișca?”. Iar mi-a crescut tensiunea … i-am răspuns cu un sec “of, și tu, Brutus?”. Totuși, se pare că nici el nu știa cuvântul, motiv de redeschidere a momentului comic pentru cei doi colegi ai mei.

Am aflat că șeful fusese curios ce e cu statusul respectiv al lui Radu, l-a interpelat pe acesta, iar Radu, foarte amuzat, l-a trimis la mine să-i explic.

Sunt foarte curios câți dintre voi, cititorii acestui post, știu ce înseamnă cuvântul. V-aș ruga să lăsați câte un comentariu cu ce înțelegeți voi prin “papalișcă”. Mulțumesc

http://nasol.ro/site/

Atenție: unele imagini nu sunt recomandate publicului sub 18 ani

P.S. copiii sunt extraordinari. Merită vizionat.

Have fun

Oh, The Temptation from Steve V on Vimeo.

Totuşi, până la urmă a făcut rost de bani şi, la 6 zile după ce mi-a fost livrat laptopul, şi-a primit şi ea cutiuţa rabatabilă de mai puţin de 3 kg, dar cu performanţe mult superioare incubatorului mai sus menţionat.

Bineînţeles că a fost cel puţin la fel de entuziasmată ca şi mine de noua jucărie, dar eu am fost plăcut surprins de faptul că-şi cumpărase exact acelaşi model de laptop ca şi al meu, cu aceleaşi caracteristici tehnice. Bine, mint, hardul este de la altă firmă, dar de aceeaşi capacitate. Detalii …

Mi-am făcut o imagine a CD-ul de Windows XP SP3 de pe care mi-am instalat eu laptopul (da, Windows cu crack, so sue me ), i-am scris şi ei un CD cu această imagine, am servit-o cu driverele care le dădusem jos şi … cam atât. I-aş fi instalat eu laptopul, dar eu fiind cu jobul în Oradea… s-a autoservit … de voie, de nevoie, de nerăbdare …

M-a amuzat că a butonat niţel prin Ubuntu înainte de a începe să-şi instaleze XP-ul. Şi-a găsit şi Mahjong pe acolo … … copiii ăştia …

Într-un final a trecut la treabă. Nu mai instalase Windows vreodată, aşa că m-a întrebat cu ce începe. I-am zis că e simplu: bagi CD-ul de Windows şi te apuci de treabă. Mă anunţă, după vreo 3, 4 minute, că i-a apărut ceva autorun care-i zice că nu găseşte nu ştiu ce… Nu pot să neg, m-a lăsat mască. Ce ?!? Cum ? Ai dat restart după ce ai băgat CD-ul ? Nu ? Eşti tot în Ubuntu ? Ah, bine atunci … joacă în continuare Mahjong şi mă anunţi când eşti gata să instalezi Windows

S-a încruntat, s-a descruntat, a dat restart. Mă anunţă că nu i-am scris bine CD-ul de Windows. Da, bine. Stai, ce ?? Cum ai ajuns la concluzia asta ? Păi, l-am băgat înăuntru, am dat restart şi mi-a pornit din nou Ubuntu. Şi zici că nu e scris bine CD-ul … Auzi, du-te-n BIOS şi setează pe acolo ordinea de bootare a device-urilor, pune CD/DVD primul … şi scoate cele care nu-s necesare (USB, LAN). Bun, acum ar trebui să meargă. Oau, merge Great success

Ne stresăm niţel cu partiţiile, trecem mai departe cu bine. Liniştit că totul e ok, mă întorc la treaba mea.

Douăzeci de minute mai târziu îmi scrie că iar a ajuns la ecranul cu partiţiile, ce să facă acum? M-am încruntat un pic, dar mi-am zis că “neah, n-are cum”. I-am zis şi ei. S-a ofuscat. Într-un final am ajuns la concluzia că într-adevăr e la acelaşi ecran Cum pisicii ei de treabă ? Auzi, don’şoară, ai scos cumva HDD-ul din lista device-urilor care pot boota sistemul ? Cum, de unde să scot ? Habar n-am unde-i aia, n-am făcut în viaţa mea. Fir-ar, eu ţi-am spus să faci asta acum aproximativ jumătate de oră. Nu, că nu ţine minte. Bineee … ştergem din nou partiţiile, le refacem, dă Setup-ul restart, moment în care o reped să intre din nou în BIOS. Ce surpriză … HDD-ul nu mai era în lista de bootare … la prima boacănă părea amuzantă treabă, dar deja se împuţea treaba

În disperare de cauză continuăm cu instalarea, dar bootăm de pe hard-disk de data asta Cool, se instalează. Naşpa, 800×600 … las’, fată, instalezi driverul “şi totul va fi biiine”.

Am trecut surprinzător de repede prin instalarea de drivere. Yeey, system is now functional (Goliath online, pentru cunoscători ). Îşi mai instalează ce programe îi mai trebuie, mai instalează şi ce programe îi spun eu, merge bine. Joacă tontoroiul. Ea, nu laptopul. Laptopul se fereşte, cât poate şi el, săracul.

Îi sugerez să-şi seteze laptopul să hiberneze atunci când apasă pe butonul de power. Îi explic ce-i asta, mai detaliat, şi aprobă. O trimit la plimbare prin Power Options, îi zic să bifeze “Enable hibernation” din fişa Hibernate, să revină la fişa Advanced şi să selecteze “Hibernate” ca acţiune pentru power button şi … Cum nu-i acolo ?? Auzi, ai dat Apply după ce ai selectat “Enable hibernation” ? Nu, n-ai spus. Bine … spun acum. Nah, acum există opţiunea … grijă la Apply deci …

Trece o zi, trec două. S-a apucat de tehnoredactare. Fu*** şi facă-i … ce se întâmplă ?? Păi mă încurcă chestia asta pătrăţoasă, atunci când scriu mai bine … dă să plângă, dar îi este milă de laptop. Îl inundăm data viitoare. Totuşi, ce chestie? Asta care mişcă mouse-ul. Aaaaah … chestia aia de sub tastatura … chestia de touchpad

Damn, chiar are dreptate, dacă stau bine să mă gândesc. Trebuie să fac ceva cu chestia aia, şi pe mine mă încurcă din când în când (când scriu pe blog doar … în rest nu scriu foarte mult în ritm susţinut). Google help … adică Google sărci.

Dell rules ! Au driver de touchpad şi nu e ascuns pe cine ştie ce pagină obscură. E pe aceeaşi pagină obscură ca şi restul driverelor. Download, install. Restart ? Restart ! Revine, îmi apare o iconiţă nouă jos. Dau dublu click pe ea din reflex. Apare un fel de panou de administrare a chestiei ăleia, cu aproximativ 400% din opţiunile care mi le imaginam că o să le aibă. Nicio problemă, măcar mă simt în control

Trec prin opţiuni, citind textul din căsuţe la foc automat, bifând/debifând căsuţele foc cu foc. Hmm, asta trebuie, asta trebuie, asta e bine aşa cum e … ah, “Swap left and right buttons on external USB mouse”, afară … scroll pad … bla bla bla. Îl închid, moment în care memoria mea de scurtă durată se goleşte. Nu mai ştiu ce opţiuni are touchpad-ul, dar sunt convins că le-am setat bine Bine, hai să fac un test. Bag mouse-ul, touchpad-ul se culcă. Scot mouse-ul, ce zi frumoasă pentru touchpad. Foarte bine.

Fereastra de mess, fereastra de Windows Explorer. Drag & drop … l-a luat. Îl instalez ? Nuu, ţi l-am trimis de ornament. Se şucăreşte. Dă restart, după ce aprob mişcarea. Revine.

Îi spun că, din punctul meu de vedere, cea mai importantă opţiune e “Disable Touchpad when external USB mouse is present”. Mă crede. Cu panoul de administrare în faţa mea, îi spun să dea “Apply” (din motivele expuse mai sus) şi îi spun să treacă la a doua fişă şi să … NU-MI MERGE

Poftim ? Ce anume ? Despre ce-i vorba ? Nu pot da click să redeschid astea două fişe. De ce le-ai închis ? (da, mi-am dat seama imediat că nu conta …. Ce se întâmplă ? S-a blocat laptopul ? A dispărut imaginea ? N-ai curent ? S-a ars ? What ?
Nu, niciuna din astea. Nu-i merge clickul. Şi stă să plângă. Clicu’ … frast ! Fata stă să plângă ! Încerc s-o calmez, dar nu mai răspunde la comenzi. Ctrl+Alt+Del ? Nimic. Reboot ? Buton localizat prea departe. Fir-ar.

Mă sună. Chiar se pregătea să plângă. Încerc s-o calmez … cum ??? Ai încercat vreodată să calmezi o fată înspăimântată că nu-i mai merge mouse-ul ? Înţeleg să fie înspăimântată de un şoarec, dar acolo e simplu … prinzi şi castrezi şoarecul, îl dai la pisic, şi totul e roz din nou. Ce drac poţi face când nu-i funcţionează mouse-ul ? Îi spui : “lasă, va fi bine, o să vezi” ? Oare te crede ? Nu, nu te crede. Pe-ncercate.

Într-un final, relativ calmă, îmi expune problema, pe detalii. Apasă click şi îi apare “What’s this?”. S-o fi gândit că nu-i mai recunoaşte Windows-ul mouse-ul şi, când dă click cu el, Windows-ul e politicos şi o întreabă ce-i asta. Cu ce-ai dat click, fată ? Cu patentul sau cu degetul ? Hmm … ai încercat să dai click dreapta ? Nuu, click stânga nu-mi merge, acolo e problema. Da, măi, am înţeles, dar ai încercat click dreapta ? L-a luat pe “nu” în braţe şi-l ţine bine. Mă exasperează. Reuşesc s-o conving să apese butonul din dreapta şi … magie !! Funcţionează.

Ne (se?) chinuim să intrăm înapoi în setările touchpad-ului, intrăm pe a doua fişă, debifăm “Swap left and right buttons on external USB mouse”, Apply (toate astea cu butonul drept, minune) şi … vuuummm. Linişte şi pace, click funcţional, touchpad dezactivat …

Totul revine la normal. Sau mai urmează ceva ? Sper că nimic de genul ăsta …

În imaginea din stânga este prezentat un radar Doppler. De obicei, este folosit la staţiile meteorologice sau la controlul traficului aerian. În alte forme şi dimensiuni este folosit ca radar (cel folosit de poliţai), în radiologie, etc. Cum şi de ce funcţionează nu este important deloc în povestioara ce urmează.

În Oradea, foarte aproape de aeroport, se află un asemenea radar Doppler. Evident, fiind aproape de aeroport, este foarte aproape de mult-lăudatul Tiago (care nu s-a mai deschis … nici măcar la culoare). Faţă de centura oraşului, radarul este chiar in spatele lui Tiago. Dincoace de centură, la vreo 50 de metri, e clădirea de birouri în care lucrez. În linie dreaptă sunt, probabil, vreo 200-250 de metri între radar şi jobul meu.

V-am familiarizat cu locurile, ştiţi ce-i un radar Doppler … să trecem la acţiune Am ieşit azi, pe la ora 16, la ţigară cu un coleg, în faţa firmei. Vorbeam, fumam … trece un planor pe deasupra noastră. Colegul meu (Radu) remarcă altitudinea aproape primejdios de mică a planorului, iar eu mă apuc să-i citesc numărul de serie de sub aripă (sau numărul de la pantof, ce-o fi).

Radu comentează că el nu “bate” să citească până acolo, fără să-şi dea seama măcar de unde citeam. Când află, planorul era destul de departe, iar unghiul nu favoriza lectura respectivului număr. Eu, mai deştept, vin cu o idee genială. Îi arăt radarul Doppler de dincolo de Tiago şi-i spun că am mai făcut teste de vedere bazate pe antena respectivului radar. Timp de doi ani şi jumătate de când lucrez acolo, antenuţa aia a fost văzută doar de aproximativ 70% din colegi.

Se chiorăşte Radu, se holbează, şterge lentilele de la ochelari şi se încoardă iar … nimic. “Unde măh, ce antenă?”. Îi explic că e chiar pe centru, în vârful amărâtului de radar. Mă întreabă: “Deasupra becului ăla care pâlpâie?”. Da… M-a blocat. “Ce bec, drace?”. În loc să-mi răspundă, se apucă să râdă ca un nărod.

Printre hohote disting un “…ăla roşu, fraiere…”. Ha ha. Bec roşu. Pâlpâie. Fir-ar al naibii de bec. Îi spun că ăsta e motivul pentru care nu-l văd. Orice acţiune are o reacţiune de forţă egală şi de sens opus. Reacţiunea, în cazul de faţă, poate fi exprimată prin amplificarea hohotelor lui Radu. Se târa pe jos de râs, pentru simplul motiv că eu sunt parţial discromat. Abia mai putea respira, amărâtul, iar eu nu aveam nici un tub de oxigen la îndemână. Norocul lui, că i-l dădeam de cap

A mers repede şi a dat sfară-n ţară, amuzând poporul cu replica “Vezi antena? Care? Aia de lângă bec, bă… Care bec?”.

Cine spune că nu te poţi distra la birou?

Era foarte practicat, datorită faptului că putea fi jucat aproape oriunde şi oricând. Trebuia doar o foaie de matematică, două pixuri de culori diferite (mergea şi cu unul, dacă nu se putea altfel ) şi, dacă era în timpul orei, multă discreţie

Mi-a plăcut foarte mult joculeţul şi, în scurt timp, nu mi-am mai găsit un combatant pe măsură. Ce-i drept, după liceu, nici măcar combatanţi nu mi-am mai găsit.

Am fost foarte încântat, acum aproape o oră, când l-am regăsit pe Internet. Sub alt nume, oponentul e inanimat, dar pentru mine e excelent. Multe amintiri legate de joculeţul ăsta…

E foarte politicos din partea joculeţului că-ţi permite să-ţi salvezi scorurile pe un site, so … probabil că mă veţi găsi pe acolo

Spor la joacă şi nu lăsaţi calculatorul să vă învingă. Eu nu l-am lăsat

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

Pentru a vedea cum se joacă un joc (dificultate hardcore), aveţi aici un screenshot

Update: este fotbal pe hârtie, totuşi

Se pare că Blizzard a scos o variantă Flash a jocului, modificată relativ puţin faţă de original, aşa că m-am gândit să vă dau ocupaţie, dacă nu aveţi

Distracţie plăcută

Erik the Swift

Săritură
Sparge zid, în timp ce fuge

Baleog the Fierce

Foloseşte sabia
Trage săgeţi către inamici sau butoane greu de atins

Olaf the Stout

Ridică şi coboară scutul

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

P.S. mai sunt şi alte taste utile, cum ar fi Q pentru schimbat între vikingi, Ctrl pentru a-l face pe Erik să fugă pe loc … vânătoare plăcută

Sfat : grijă la scaun (să nu cădeţi din el )

Dacă ţie nu-ţi place jocul acesta, atunci nu ştiu cum te-aş putea cataloga. Ai putea să-mi laşi o idee într-un comentariu, dacă ai vreuna (dar mă îndoiesc )

Acestea fiind spuse, distracţie plăcută

Dacă ai răspuns afirmativ la măcar una din întrebările precedente, atunci testul de mai jos e pentru tine. Îl poţi folosi pentru a verifica dacă ai dreptate

Nerecomandată folosirea doar pentru amuzament

L.E. așa arată sfârșitul testului, pentru motivarea celor care sunt prea leneși să-l termine

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

Spor la joacă !

Atenție : neuronii dumneavoastră vor fi serios stresați de acest joc. Nerecomandat oamenilor între 1 și 104 ani.