9
ian
2010
Trenuri în mileniul 3
By DarkByte. Posted in Aberatii, De-ale vietii, Opinii | 7 Comments »Suntem în 2010, iar eu încă nu v-am urat să aveţi un an nou fericit, multe împliniri, tot ce vă doriţi, trei cai frumoşi şi o Dacia Logan (sau un BMW … prietenii ştiu de ce 
) în garaj … am făcut-o acum. La mulţi ani, oameni buni şi răi.
Totuşi, chiar înainte de a pleca în concediu, am fost, din nou, lovit de nişte românisme.
Avem trenuri cu uşi automate, care au buton pentru deschidere (luminat verde când uşa poate fi deschisă) şi se închid automat (cu un zgomot care-ţi găureşte creierii).
Avem trenuri noi şi frumoase, cu geamuri crăpate. Nimeni nu pare să observe. Nimănui nu pare să-i pese. Am circulat două luni în acelaşi vagon de tren cu geam crăpat chiar lângă uşă. Chiar înainte de sărbători, au schimbat vagonul. Geamul probabil că s-a bucurat de sărbători în compania aceluiaşi vagon cu care era deja amic.
Avem trenuri noi şi dotate, cu prize pentru omul de rând care vrea să-şi încarce telefonul, laptopul sau să asculte o manea la casetofonul căruia i s-au terminat bateriile. Păcat că mecanicii nu ştiu încă să le dea drumul (nu toţi, e drept), controlorii nu-s interesaţi când îi rogi să vorbească cu mecanicul despre prize şi, destul de des, prizele sunt în concediu de boală. E bine să ai laptop, dar e şi mai bine să îl ţii la încărcat până în ultimul moment, înainte de a pleca spre gară.
Avem trenuri noi şi calde. Şi reci. Şi nu ştii la ce să te aştepţi niciodată, fiindcă nivelul termic al vagonului e în mâna sorţii, în fiecare zi. Mai bine să fi pregătit, din timp, pentru frig, căldură, ceaţă, vânt sau orice fel de precipitaţii.
Avem trenuri noi şi frumoase care au înlocuit rapide, accelerate şi chiar personale. Curios e că, din când în când, când eşti obişnuit cu relativul confort din noile trenuri, mergi cu un accelerat soios, în acelaşi vagon în care ai mers acum 20 de ani şi încă mai găseşti mucii care i-ai şters de banchetă, neatinşi, în acelaşi loc.
Nu e nimeni interesat de cum funcţionează trenurile şi cât de confortabil e călătorul în ele. Totuşi, din când în când apar nişte oameni mai drăguţi, care vor să vadă dacă nu cumva ţi-ai pierdut biletul de la ultima verificare a controlorului, să aibă motiv să-ţi fută o amendă. Tipii se recomandă a fi cei de la supracontrol.
Să mă supracac pe sistemul românesc actual.
DarkByte is
Email this author | All posts by DarkByte | Subscribe to Entries (RSS)
ianuarie 10th, 2010 at 3:33 AM
“Sa ma supracac”! OMFG! This has made my day!
Deci suntem asa: unul care face cu scantei, unul care face imprastiat si unul care supra-face. The Good, The Bad and The Ugly. Ramane de vazut care e care
P.S.: Ai o mica “oroare” in articol – “nivelul termic al vagonul…”
ianuarie 10th, 2010 at 10:06 AM
Thanks, am corectat.
Mă bucur că te-a distrat, dar eu uitasem de faza cu scânteile
ianuarie 16th, 2010 at 12:15 AM
Foarte tare articolul, faza cu “Să mă supracac pe sistemul românesc actual.” ii super
ianuarie 26th, 2010 at 12:12 AM
When all think alike, nobody thinks. W. Lippmann
ianuarie 30th, 2010 at 12:55 PM
Blog just wonderful, I will recommend to friends!
februarie 26th, 2011 at 10:31 AM
Yup.. Si eu fac naveta Galati-Iasi ocazional si ma lovesc cam de aceleasi idiotenii. Mai e una, aia cu sintagma de ”tren accelerat”. Ce e ACCELERAT la un tren care face 260 km in 4 ore si 45 min ?
Trebuia sa amintesti si de idiotii care ( mai ales acum pe timp de iarna ) se dau jos la fumat in fiecare statie tinand usa deschisa pentru un vagon intreg, putand astfel sa le savuram si noi, mirosul de tigara.
februarie 28th, 2011 at 10:50 AM
Da, cam ai dreptate. “Acceleratul” meu parcurge 152 km in aproximativ 3 ore – cam aceeasi medie de viteza – sau non-viteza…
Ai dreptate si cu fumatorii respectivi – sunt nesimtiti. Pe de alta parte, faptul ca fumatorii nu au dreptul sa fumeze intr-un tren in care te tin 3, 4 ore pentru un drum relativ scurt, e o nesimtire cam la fel de mare. Un vagon in care sa fie alocati doar fumatori – sau un loc special pentru fumat – nu ar strica.