Iluzie optică …

Mâine se împlinesc 142 de ani de când Alfred Nobel şi-a patentat dinamita (1867).

În 10 decembrie se vor împlini 113 ani de când a murit (1896), instituind premiile Nobel în testamentul său.

Ce este interesant este faptul că cele două evenimente par a fi legate. Acţiune şi reacţiune. Cauză şi efect. Probabil că şi reacţiile unor contemporani şi-au jucat rolul (mai ales după ce un ziar francez titra “Dr. Alfred Nobel, care a devenit bogat găsind căi de a omorî oamenii mai repede ca niciodată, a murit ieri.” – asta în 1888, cu 8 ani înainte de moartea lui).

Omul a încercat să-şi spele oarecum păcatele. A încercat să lase ceva bun în urmă.

Totuşi, câţi din secolul XX au făcut ceva pentru a se curăţa în ochii umanităţii, pentru păcate mai mari decât dinamita lui Nobel ?

Pur si simplu, curiozitate …

Încă un joculeţ, micuţ şi drăguţ. Şi enervant pentru unii / unele

Sunteţi în stare să-l terminaţi ? Are doar 25 de nivele.

Succes

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

P.S. am terminat jocul şi am salvat rezolvările pentru fiecare nivel.

Te simţi norocos ?

Dacă da, urmăreşte filmuleţul de mai jos până la capăt …

Pentru varianta full-browser sau download, click aici.

Găsită aici.

Azi am aflat un cuvânt nou, “papalișcă”. Nu am cuvinte să vă spun cam cât s-au distrat cei doi colegi de Delphi ai mei fiindcă nu-l știam.

Ajunseseră chiar să mă calce pe bătături, dar până la urmă s-au liniștit, oarecum. Totuși, pentru a afla și alții de neștiința mea și pentru a se amuza în continuare, unul dintre cei doi colegi, Radu, și-a pus următorul status pe messenger (MSN):

Cam vreo oră mai târziu primesc, pe MSN, un mesaj de la șef, care suna în felul următor: “noah, ce e papalișca?”. Iar mi-a crescut tensiunea … i-am răspuns cu un sec “of, și tu, Brutus?”. Totuși, se pare că nici el nu știa cuvântul, motiv de redeschidere a momentului comic pentru cei doi colegi ai mei.

Am aflat că șeful fusese curios ce e cu statusul respectiv al lui Radu, l-a interpelat pe acesta, iar Radu, foarte amuzat, l-a trimis la mine să-i explic.

Sunt foarte curios câți dintre voi, cititorii acestui post, știu ce înseamnă cuvântul. V-aș ruga să lăsați câte un comentariu cu ce înțelegeți voi prin “papalișcă”. Mulțumesc

M-am trezit foarte devreme în dimineața aceasta, așa că am ajuns la lucru mai devreme ca de obicei. Cu vreo oră mai devreme.

În timp ce îmi savuram prima țigară a zilei, în fața firmei, singur, am fost străbătut de un sentiment ciudat. Un sentiment de furnică într-un terrariu.

Până la urmă, cum și de ce suntem aici? Vă rog, fără teorii religioase. Înțeleg că suntem singuri, dar hai să nu ne ascundem după deget.

Frica de Vineri 13 se numește așa. Evident, este vorba de o alăturare a trei cuvinte grecești: Paraskeví (adică Vineri) și dekatreís (adică treisprezece), adăugate lui phobía, cuvânt cunoscut care înseamnă “frică”. Este o variantă a cuvântului triskaidekaphobia, o simplă fobie a numărului 13.

Evident, este doar o superstiție. La fel de evident este și faptul că multă lume încă este terifiată de superstiții.

N-ar fi cazul să evoluăm din stadiul de babuin alfabetizat și să învățăm să gândim ? Înțeleg că anul curent a fost cam umplut de vineri 13, dar asta nu înseamnă că este un an “nefast” (cum mai găsești prin horoscoape) sau că o să-ți cadă ceva în cap (ți-a căzut ? îmi pare rău pentru tine).

Că veni vorba, până în 2015 nu vom mai avea ani cu 3 zile de vineri 13 (așa zice Wikipedia, cel puțin) … așa că acum următoarea problemă majoră care o avem este în 2012. Să sperăm că nu murim chiar toți în 2012, pentru a ne putea bucura de cele 3 vineri 13 din 2015

Pot spune că în ultimul an, de când am aflat şi eu mai clar ce-i blogosfera asta, după ce-am citit blogurile multora (parţial sau total), m-am distrat deseori. Uneori datorită postului amuzant, alteori datorită comentariilor surprinzătoare.

Mă distrez copios când aud că X a furat tema de WordPress a lui Y, care Y nu pierde timpul şi-l ia la bani mărunţi pe X, în timp ce blogosfera râcâie în ţărână în jurul celor doi cocoşi. Totul se termină câteva zile sau luni mai târziu, dar lasă în urmă trafic în plus, recunoaştere prin blogosferă, etc. La urma urmei, reclama negativă e tot reclamă.

Mă distrează când un blogger mic şi anonim se apucă să calce pe drumul succesului, postând în acelaşi stil ca şi zeul lui în ale blogoritului, fie acest zeu zoso, fie visurât, fie arhi, etc (mă taxează la cuvânt, deci rămânem doar cu ăştia). Problema apare doar atunci când, pentru a-şi asigura acelaşi stil cu zeul lui, bloggeraşul nostru postează un articol întreg copiat de la zeu. Fără niciun fel de anunţ legat de asta, fără link spre articolul original. E postul lui acum. Cui nu-i place, n-are decât să se agite precum Cola la litru, că măcar mai face nişte trafic omul. Vezi mai sus.

Alţi oameni inteligenţi se gândesc că ar fi bine să-şi demonstreze originalitatea înjurând un alt blogger. De preferinţă, unul mare. Dacă se poate, cel mai mare (deşi aici e arbitrar … te uiţi azi in topuri, e zoso … te uiţi mâine, e cabral sau arhi … fir-ar, nici nu mai ştii pe cine să înjuri). Vă rog să remarcaţi aici dilema omului inteligent. Pe cine să înjure ? De ce ? De care post să se lege, de care opinie ? Sau să se lege de calitatea comentariilor care le primeşte omul ? Cel mai bine, înjură-l pentru că există … în felul ăsta eşti convins că ai dreptate.

Toate bune şi frumoase până aici, dar acestea sunt doar nişte lucruri legate de micii bloggeri, care visează trafic, dar mai ales bani din reclame (că veni vorba, niciodată nu am înţeles de ce nu câştig mai mult din Google Adsense … adică, am conţinut, am calitate – şi modestie, am vizitatori aproape cât google.ro … de ce naiba nu fac bani ?).

Partea frumoasă e că am găsit o temă omniprezentă la (aproape toţi) bloggerii recunoscuţi. Este bâta aplicată peste spate cretinilor. Ce vă rog este doar să ţineţi cont că prin “cretini” se pot subînţelege sinonimele literare ale acestui cuvânt, dar şi “ţărani”, “muişti” şi alte celea…

Partea mirobolantă apare atunci când un blogger se plânge de idioţii şi retardaţii care-i postează pe blog şi (atenţie!) le sugerează să înveţe limba română … având greşeli în “plângere”.

Nu am de gând să dau nume sau adrese, pun doar o imagine şi-am terminat. Ce vreau să se înţeleagă este faptul că, deşi postez o singură imagine cu un asemenea caz, am văzut pe multe bloguri (pur şi simplu mi-e lene să caut din nou). Citiţi cu atenţie …

So … meştere, ai învăţat să scrii corect la fără frecvenţă ? Cum stau virgulele acolo ? Le-ai lipit cu super glue ? De remarcat că, pe lângă problema expusă mai sus, bloggerul care şi-a câştigat locul (pentru imagine) este şi român adevărat (se plânge de invidioşi, fără a uita să se laude cu veniturile sale).

Vive the Românica.

P.S. ca menţiune, problemele acestea cu virgulele sunt probleme minore faţă de ce am văzut prin alte părţi. Vă rog să nu vă legaţi de asta. Mai bine căutaţi şi lămuriţi-vă.

Ai auzit deseori întrebarea “De ce mi se întâmplă toate numai mie?” ? Te-ai surprins zicând-o tu ?

Acest post este doar o părere proprie, aşa că puteţi să-l ignoraţi. Eu cred că pot spune că oamenii care folosesc linia asta sunt nişte laşi şi egoişti.

Hai să ne plângem de necazurile noastre, că poate-poate dispar … sau poate ne ajută careva. Nu are rost să ne gândim că sunt o grămadă de alţi oameni care trec prin aceleaşi probleme sau, poate, şi mai grave.

Tu eşti cel mai important, tu eşti singurul. Plânge-te în continuare.

O parodie nasoală, dar interesantă, a filmului Matrix (prima parte).

http://nasol.ro/site/

Atenție: unele imagini nu sunt recomandate publicului sub 18 ani