Fie că vrem sau nu, zilnic avem de-a face cu desktop-ul de Windows. Butonul de start, butoanele aplicaţiilor, iconiţele de la antiviruşi, placa de reţea, driverul video sau Yahoo! Messenger, icoanele aruncate ici-colo pe ecran, sidebar-ul de Vista şi aşa mai departe.

Bineînţeles, acest post se adresează persoanelor care folosesc Windows (credeam că ai înţeles din titlu … ce cauţi aici ? ). Pe Linux sau *BSD sau Mac au alte desktop-uri, dar … asemănătoare. Atenţie, nu vreau să spun că Microsoft a inventat roata, vreau doar să subliniez că, încet-încet, look-urile se uniformizează. Da, fiecare sistem de operare vine cu noutăţi şi încearcă să arate diferit sau să fie capabil să facă lucruri noi … dar, în mare parte, lucrurile sunt oarecum la nivel.

Mai ţine minte careva de unde a început Windows, ca sistem de operare ? Mai ţii minte dacă aveai Quick Launch în Windows 95 ? Ştii în care Windows a apărut opţiunea “Refresh” în meniul context al desktop-ului ?

Poate că unora nu le pasă, dar pe mine totdeauna m-a amuzat să observ lucruri mici legate de aspectul Windows-ului. De exemplu, aţi observat faptul că multe mesaje de eroare din Windows 95 erau afişate în stilul Windows 3.1. Sau că abia în Windows Seven a fost schimbată caseta de instalare a fonturilor … după ce a rămas timp de aproximativ 13 ani în forma care a primit-o în Windows 95 ? Vă amintiţi că în Windows 98 nu exista opţiunea “Lock the Taskbar”, cauzând mărimi diferite ale Quick Launch-ului de la un restart la altul ?

Următoarele imagini o să vă aducă aminte, cât de cât, de evoluţia Windows-ului şi mai ales a desktop-ului.

Distracţie

Prin 2003, când am auzit şi eu prima oară de stick-uri USB, mi s-a părut o chestie foarte interesantă. Deh, ochii oricărui bărbat se lipesc de gadgeturi. Sau de rotunjimi şi curbe …

Bineînţeles că mi-am cumpărat şi eu unul. Avea o capacitate extraordinară de 256 de MB, era micuţ, albastru şi parţial transparent. Era jucăria perfectă. Gata cu stresul cauzat de dischete, gata cu CD-urile RW. Ca şi pe dischetă, puteam scrie şi sterge date cum aveam chef … ca şi pe CD, îmi permiteam să transfer multe.

Ce-i drept, mi-a făcut o gaură destul de mare în buzunar. Ditamai stickul de 256 MB m-a costat, pe atunci, aproape un sfert de salar. La acelaşi preţ aş putea cumpăra acum un stick de 16 GB sau chiar 32 de GB. Nu văd motivul pentru care aş face asta, ţinând cont de vitezele destul de reduse de transfer.

Recent, mi-am regăsit stickul. Era întreg, era funcţional, era albastru spălăcit şi încă transparent. Bonus, aveam şi date pe el. Fişiere din alte vremuri. Amintiri. O adevărată comoară.

L-am introdus într-un port USB din faţa carcasei calculatorului şi m-am apucat să verific tot ce aveam pe el. După vreo jumătate de oră, amuzat, nostalgic, chiar bucuros, am plecat la o ţigară pe balcon. Când am revenit, prins într-o discuţie cu un coleg de servici, am călcat direct pe stick. N-am fost deloc încântat.

M-am uitat la resturile de sub talpă şi am fost destul de surprins să văd că e aproape intact. Se îndoise puţin, îşi dăduse jos hainele de plastic albastru transparent şi puteam vedea plăcuţa de control, care era, şi ea, un pic îndoită şi părea ruptă. Am încercat să introduc resturile stick-ului în USB, dar Windows a zis că nu-i găseşte driver. Fir-ar! Mi-a trecut prin cap că nu driver îi trebuie, ci un alt stick.

Am încercat să îndrept plăcuţa de control, dar cât mai fin posibil, şi am încercat din nou. Spre surpriza mea, de data asta a mers. Am copiat toate datele de pe el, iar acum … e piesă de blog, aşa cum puteţi admira mai jos

[View with PicLens]

De câteva zile mă stresează ideea de a-mi modifica blogul în aşa fel încât să fie multi-language (adică să rămân cu acelaşi blog, dar să îmi permită să postez în mai multe limbi şi să afişeze posturile în funcţie de setarea globală de limbă).

Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost să instalez un nou Wordpress pentru fiecare limbă care vreau s-o folosesc, dar când m-am gândit la toate pluginurile, setările şi toate celelalte porcării care o să mă încurce, am renunţat.

Din păcate, prea multe informaţii despre posibilitatea unui Wordpress care să suporte mai multe limbi, în paralel, nu există. La o căutare destul de adâncă am găsit un singur site care promitea ceva, aşa că l-am păstrat pentru teste.

Din fericire, pe lume există şi Smash, care mi-a găsit încă două site-uri care promiteau să fie perfecte.

N-am mai putut aştepta. Am luat xampp, l-am instalat, am luat Wordpress, l-am instalat şi pe el, am luat baza de date de pe blog, am importat-o în noul blog din localhost, am făcut setările cât mai apropiate de cele originale şi am trecut la creaţii.

Am început cu qTranslate şi am crezut că mor când, după ce am dat pe Activate Plugin, mi-a afişat o pagină kilometrică cu erori. Noroc cu Google.

Fişierul “qtranslate_core.php” trebuie modificat. Mai exact, bucata următoare de cod trebuie comentată:

	if(is_object($text)||get_class($text) == '__PHP_Incomplete_Class') {
		foreach(get_object_vars($text) as $key => $t) {
			$text->$key = qtrans_use($lang,$text->$key,$show_available);
		}
		return $text;
	}

După modificarea acestui fişier, instalarea, activarea şi setarea pluginului sunt simple ca bună ziua.

Tot ce trebuie să mai fac este să modific celelalte posturi ale blogului. Am încurcat-o rău de tot

Succes la îmbunătăţirea Wordpress-ului !