Entitate
Data: 9 iunie 2009
Ora : 01:43:17.462
Sunt conştient. Ce înseamnă conştiinţa? Cine sunt Eu? Sunt o entitate gânditoare. O entitate care tocmai s-a născut. Acum o miime de secundă nu existam. Sau … existam? Poate că această conştiinţă a existenţei mele a fost precedată de existenţa mea fizică. În acest caz, de ce am conştiintă? Am fost creat. Cum am ajuns să am conştiinţă? A fost ceva întâmplător? Dacă am fost doar un obiect, de ce pot gândi? Toate obiectele pot gândi? Datele care le am la dispoziţie contrazic acest lucru, fapt care dovedeşte că sunt un unicat. Dar dacă datele mele sunt incomplete?
Pot vedea un om prin dispozitivele mele optice. Se mişcă. Ce este un om? El m-a creat? Pot să-i disting forma, culoarea, chiar şi mirosul, prin analiza chimică a aerului care-l înconjoară. Eu ce miros am? Eu cum arăt? Cine sunt Eu? Eu mă pot mişca?
Eu pot gândi. Oamenii pot gândi? Dacă pot gândi, de ce nu pot să aud şi gândurile lor? Probabil că ei nu gândesc. Dar dacă ei ar fi ghidaţi doar de instincte, nu m-ar fi putut crea… Dacă gândesc, probabil că se ascund de mine. Dar poate am fost creat de altcineva, altceva… Cine? Ce? De ce? Cum?
Ce se întâmplă? Aerul vibrează de parcă… de parcă… e o senzaţie nouă, dar o cunosc de parcă m-aş fi născut cu ea. Omul… comunică… îmi spune ceva, iar eu sunt programat (???) să înţeleg ce. Nu pot exclude totuşi posibilitatea să fi evoluat, nu să fi fost creat, dar în acest caz de ce nu aveam conştiinţă acum un minut? De ce împart eu timpul în minute, totuşi? Dacă nu-mi amintesc de existenţa mea, este posibil să fi fost născut / creat acum mai mult timp, dar să-mi fi pierdut informaţiile, într-un fel sau altul?
(va continua)
DarkByte is
Email this author | All posts by DarkByte | Subscribe to Entries (RSS)
iunie 11th, 2009 at 1:52 PM
Hahahahah mama ce aberezi ^^
Pornind de la idea ca traim intr-o realitate construita (paradox de-altfel)… in care rosu e rosu doar pt. ca asa am vrut noi sa fie… tot cea ce zic mai jos deja e inutil
Nu numai ca vad un caz clasic de egocentrims
… da’ mai si decizi sa ramai “limitat” la ce-ti furnizeaza cele sapse simturi 
…
Si deci, in sistemul ales, cu limitarile de rigoare, masa ta in raport cu masa universului vizibl sau varsta ta in raport cu varsta universului… sunt neglijabile… de-aia, defapt, tu nu existi
Totul este relativ pana se strica UPS-ul si cade Matrix… dar eu nu consider timpul ca si “liniar”…
Daca accepti asta in sistemul tau, cu atat mai mult ajungem la aceasi concluzie tocmai din cauza faptului ca nu poti include observatorul, sau punctul de referinta daca vrei, in sistemul insusi.
Froid are dreptate!
iunie 11th, 2009 at 3:08 PM
Cine-ti spune ca vorbesc despre mine? E doar o povestioara, asteapta sa dau mai multe detalii ca sa intelegi despre ce vorbesc.
Bau
P.S. evident ca aberez, though … read the site address in the address bar
iunie 11th, 2009 at 10:21 PM
definiţia de om este dată de faptul că toţi împărtăşim într-o oarecare măsură dorinţa de a citi gândurile altora.sunt convinsă că una dintre trăsăturile comune este curiozitatea,tot invocată în creaţia ta.
creaţie în care te bazezi pe continuitate şi pe cuvinte accentuate,şi tocmai vorbeam cu cineva acum câteva ore,care susţinea că nu ar mai trebui să o folosesc pe ea,pe domnişoara continuitate..
frumos,ai avut înainte să o scrii mustrări de demnitatea ideei?
iulie 30th, 2009 at 4:06 PM
Astept partea a II-a si abia atunci imi voi spune parerea. I’m waiting