De vreo douăzeci de minute, după ce am primit prima mea cerere în căsătorie, stau şi mă întreb, fără să-mi răspund … ce înseamnă inelul / verigheta într-o relaţie ?
Căutând pe internet, am găsit mai multe interpretări, legate de perioada de apariţie a acestui obicei şi chiar a însemnătăţii lui. În unele locuri am găsit ceva legat de faptul că originează din Egiptul Antic, în alt loc ceva legat de vreun anume Papă Inocenţiu … and so on, and so forth.
Inelul, ca simbol al indestructibilităţii, ca simbol a ceva ce pleacă şi se întoarce de unde a plecat (ups, asta aduce a infidelitate, în zilele noastre :lol: ), ca simbol al Soarelui, ca simbol … prea multe simboluri.
Şi totuşi o să mai menţionez unul, care m-a frapat de când eram copil … citeam “Legendele Olimpului”, iar Prometeu, după ce s-a purtat ca un erou adevărat ducând oamenilor focul (care “eram” prea proşti să-l facem), a fost pedepsit şi înlănţuit, cu nişte mici adaosuri în forma unui vultur care-l confunda cu un fast-food gratuit. Alt erou, Hercule, găsindu-l legat, îl eliberează, moment în care Zeus e pe cale să-şi piardă controlul.
Soluţia la care se ajunge e chiar interesantă : pentru a simboliza faptul că Prometeu e încă înlănţuit, i se dăruieşte o za, un inel, frumos meşteşugit … [curios ce legături ştiu să fac ...]
