Nu puteam scăpa pentru mult timp, era inevitabil să fiu pleznit de cineva … în concluzie, de pe Puccu, în premieră, leapşa …

Am să încep prin a copia modul de lucru “puccu”, adică prin a povesti din urmă.

Ca să mă laud, încep prin a povesti că, pe la sfârşitul primăverii, mi-am găsit şi eu Pucca mea. Din păcate, a fost doar ambalajul, care evident că a trebuit aruncat la gunoi şi n-am mai rămas cu nimic. This is life, ain’t it ? Abschied, süßen Traum, kümmern sich selbst …

La puţin timp după asta am reuşit, după ce mult timp am rămas în stadiul de “holbează-te şi ai grijă să nu laşi bale pe monitor”, să-mi cumpăr un aparat foto, Canon Powershot S5 IS. Aproape că treceam prin tavan, în aşa măsură nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie … n-a durat mult bucuria, ci doar până am încercat să fac nişte poze cu el şi am remarcat cam cât de diferit e faţă de fostul meu aparat. Back off, RTFM. Când am terminat şi operaţiunea asta, mi-am luat aparatul şi picioarele la spinare şi mi-am început ucenicia prin oraş.

În scurt timp am devenit îndeajuns de obişnuit cu el, pentru a-i permite lui Agkelos (cu al lui Canon 350D) să treacă într-o sâmbătă prin Oradea, să facem o plimbare împreună pe la Şirul Canoniştilor … al Canonicilor, scuze
Duminică, a doua zi, a fost rezervată pentru descinderea mea în Cluj, pentru prima oară. Friends, views, all the way. Din păcate, şi soare din belşug. Un weekend reusit, în care am intrat în mai multe biserici decât în toată viaţa mea. It was worth.

Ca să fiu sigur că am fost îndeajuns de cheltuitor pentru anul în curs, am mai achiziţionat şi un laptop, aparataj de pe care scriu chiar în acest moment. Evident, alt vis din alte ere, care a fost, în sfârşit, aruncat. Visul.

Între timp (această expresie specifică o necunoştinţă a datelor exacte şi poate însemna “oricând” şi chiar “de mai multe ori” am trecut şi pe la câteva restaurante, unul în Cluj, unde m-am simţit ca acasă, după ce reclamă mi-a făcut Agkelos :lol: , şi încă vreo 2, 3 prin Oradea, unde am aflat ce înseamnă restaurant în România. Totuşi, a fost bine, n-am motive foarte mari să mă plâng … poate că ciorba aia de perişoare putea să ajungă în mai putin de 40 de minute şi poate că nu ar fi trebuit să cer eu nişte pâine şi ardei iute la ea … dar a fost bine … p(uccu)rietenii ştiu de ce

Acum vreo două săptămâni am făcut şi o ieşire la Bulz, pe lângă Piatra Craiului. Team-building, cică. “Febră musculară”-ing, mai degrabă. A fost destul de bine (pentru cei care nu văd bine, citiţi aici : “excelent, foarte cald, distractiv, mâncare îndestulătoare chiar şi pentru mine, etc”. După mult câr şi mâr în legătură cu locul în care să ne facem că nu mai plecăm până nu sună împrăştierea, am găsit un loc frumos, lângă un Criş repede care putea fi trecut în pantaloni scurţi, fără a uda respectivul articol de îmbrăcăminte.
Totuşi, nu sunt sigur de tot ce s-a întamplat … we need a remake

În altă ordine de idei, privind în viitor, prin globul de cristal şi zaţul de ness, prevăd o ieşire prin Timişoara, pe undeva prin august. Ciufy … ar fi foarte bine să pregătească terenul (şi licenţa … şi blogul … şi un hug mare ), dacă mai are nevoie de urechi şi alte cele. Cu ocazia asta, evident, alte noi şi fascinante poze îşi vor găsi locul în lumea noastră, pe lângă febra musculară care parcă simt că abia aşteaptă să mă ia din nou în braţe …

În rest, numai de bine … habar n-am ce alte planuri îmi voi face, în ciuda faptului că stau lângă un clar-văzător cu ochelari …

Leapşa merge mai departe la Ciufy, Fără Sens (sunt curios ce scrie acum ), Zăpăkitul, nutoatăiarbaelafel şi Goof’s Grave.

Posted in Lepse