Mă culc la 21 … sau la 3 … nu e prea important, organismul e cel care decide asta, iar creierul, uneori, poate doar să accepte cu un sec : “Da, să trăiţi !” … indiferent de ora la care cad ca lemnul între cearceafuri, urmează o dimineaţă cruntă.
Începe, uneori sec, printr-o trezire pre-alarmă. Motiv de nervi : 10-15 minute pe care le mai puteam dormi … :mad: Soluţia este evidentă, unanim acceptată şi pusă pe loc în aplicare. Adorm la loc. Brusc. Uneori nici nu mai aud alarma când, într-un final, se decide să mă anunţe că e trează.
Oricum, când aud sunetele melodioase, care-mi scot peri albi, ale alarmei, folosesc cu încredere “snooze” … de mai multe ori. Momentul în care renunţ la amânarea iminentei ridicări din pat e acela în care, prin aburii somnului, îmi dau seama că e îndeajuns de târziu ca să mai am timp doar pentru un spălat rapid pe ochi, sărit in pantaloni şi pantofi, urmate de fuga după autobuz… uneori, de bombănit în urma lui …
Ajung cu bine la lucru şi, de obicei, chiar treaz. Îmi fac lucrul, uneori îmi fac şi nervi. Mai crapă Vista, Delphi sau programul la care lucrez. Back to the drawing board. Pentru răzbunare, mai dau un restart şi ies pe balcon la o ţigară. Urmăresc cu privirea fuioarele de fum care, libere, se pierd în aer … sau dacă nu în aer, măcar în surogatul lui poluat. Da, nimic anormal.
Cu mintea în stand-by încep să-mi caut drumul înapoi spre casă. Curios e că-l găsesc, de fiecare dată. Ar fi mai interesant dacă măcar o dată pe lună m-aş rătăci …
Ajung acasă, îmi pregătesc ceva de mâncare şi, pentru a mă relaxa după lucru, dau drumul la calculator. Sau la amândouă.
Vine seara şi, cu o regularitate enervantă, şi grupul de tineri adolescenţi care stau în scara blocului, lângă geamul meu …
Rectific : nu stau. Vorbesc, strigă, râd. Încă e bine. Aflu, chiar şi fără să vreau, ultimele noutăţi sociale sau ce adidaşi de firmă şi-a luat vreunul. Merge. Rău e atunci când încep să se laude cu calităţile multimedia a telefoanelor luate din banii părinţilor şi dau drumul la manele, cât duce aparatul. Pentru a intra în ritm, dau şi eu drumul, cu diferenţa că eu pun muzică. Nu mă interesează în mod special la ce anume dau drumul, dar prefer Rammstein, Korn, Metallica … nu sunt rocker, într-adevăr … dar nici grupul aciuat în scară nu are rockeri în lista membrilor. Pleacă.
Îmi aduc aminte, din când în când, că mi-e foame (din nou) şi mai dau o tură prin frigider. Pot să dau şi un pion, că de obicei e gol. Citesc (dintr-)o carte, mai frecventez un forum, mai vorbesc pe messenger cu câţiva prieteni … e deja târziu, dar mai stau.
Trag de timp cât pot, nu-mi place să dorm. La un calcul aproximativ deja am dormit 8 ani neîntrerupt. M-am săturat. Prefer, în disperare de cauză, să vizionez un film care să mă ţină cu ochii lipiţi de display. Uneori funcţionează … de fapt, totdeauna … doar că uneori funcţionează ca somnifer. Iar somn :roll:
DarkByte is
Email this author | All posts by DarkByte | Subscribe to Entries (RSS)
iulie 25th, 2008 at 10:10 PM
Mi-e cunoscut algoritmul. Unul asemanator mi-am implementat si eu, diferenta e ca stau pana se termina melodia care ma trezeste
iulie 26th, 2008 at 1:46 AM
macar adormi constient de faptu ca dormi.Spre deosebire de altii care adorm pe la 4 dimineata fara sa stie cu laptopu in brate citind o carte in word,sau pur si simplu cu o carte in mana.Si dupaia te trezeste laptopu urland ca numai are baterie..si il inchizi,si adormi la loc si dupaia iti suna alarma ca sa constatezi ca n’ai dormit decat 3 ore…si iti cade cartea pe jos..si te trezeste bine
..
p.s.: chiar imi place blogul tau
iulie 26th, 2008 at 10:45 AM
Obisnuiesc sa adorm “constient” de faptul ca adorm, dar nu ma trezeste laptopul de foame, fiindca il bag in perfuzii inainte de a ma baga (cu el) in pat
Ma bucur ca-ti place blogul, guess you’re first
Te-am adaugat si eu in blogroll … cred ca si mie imi place blogul tau 
iulie 26th, 2008 at 1:30 PM
daca il bag “in perfuzii”inainte se va incalzi si risc sa ma trezesc arsa la un moment dat,deci tot ma trezesc,mi se pare inevitabil…
p.s:ar trebui sa il vezi e chiar foarte bun
daca ti’a placut butterfly efect s’ar putea sa iti placa si asta..latura psihologica a filmului este impresionanta
ms
iulie 26th, 2008 at 5:39 PM
mda , chestia cu baietii care stau in fata blocului cu manelele la maxim , o impartasesc si eu
august 6th, 2008 at 11:53 PM
M-am distrat copios citind aceste randuri
. Totusi mi-am dat seama, ca nici eu nu sunt departe. La mine difera faptul ca eu nu merg la munca. Dar ma duc la antrenamente…dmineata….foarte de dimineata…
iunie 28th, 2009 at 9:06 PM
Vad ca nici eu nu sunt singura cu copiii care rad pe langa fereastra. Mai ales acum, ca dracii au luat vacanta si stau si pana tarziu, numai ca in afara dee manele, mai aud si ceva distractiv, pe seama caruia sa rad in sinea mea:
- adevar sau provocare?
- adevar!
- ai curaj sa bagi mana in pantalonii lui Gigel?
- eeee, fara deastea…
- adevar sau provocare?
- provocare!
- pupo pe Florica in decolteu!
Plus cele mai noi barfe din cartier, daca stau sa redactez o revista, as face un ban gramada